Mami
Nu ştiu dacă ţi-am spus vreodată cât erai de frumoasă! Cu zâmbetul tău plin de încredere, cu fiecare vorbă a ta plină de înţelepciune, cu fiecare pas al tău pe care îl făceai pentru un scop nobil... Erai atât de frumoasă! Chiar şi cu umerii căzuţi şi capul plecat şi privirea stinsă şi zâmbetul şters...Erai atât de frumoasă! Ai purtat pe umerii tăi povara lumii întregi... Bucuria celor dragi era bucuria ta! Erai atât de frumoasă...Şi atât de puternică.. şi sigură pe tine..nimic nu-ţi stătea în cale. Cred cu tărie că dragostea de mama depăşeşte eternitatea, depăşeşte graniţele morţii, altfel nu-mi explic tot ajutorul şi toate binecuvântările primite de la Dumnezeu. Cred că ai ajuns acolo sus că să poţi duce mai departe ce ai început aici pe pământ. Ani la rând m-am întrebat, de unde aveai puterea să te gândeşti în primul rând la alţii, cum puteai să ne pui mereu pe noi pe primul loc?! Să fii exemplul meu, să-ţi pot urma paşii, să fii steaua mea călăuzitoare,îngerul meu păzitor, să mă întreb în orice situaţie: oare ce ar fi făcut mami în locul meu?... toate astea nu au preţ... toate faptele tale bune reprezintă moştenirea pe care tu ne-ai lăsat-o şi îţi promit că o vom duce mai departe, pentru că tu să fii mândră de noi. Nu, părinţii nu mor niciodată! M-ai învăţat să iubesc oamenii, nu lucrurile, m-ai învăţat să dăruiesc, să iubesc, să respect... m-ai învăţat să-mi păstrez sufletul curat şi neatins de invidie, ură, răzbunare... m-ai învăţat să am încredere în mine... Ne-ai spus să rămânem uniţi, să fim puternici și să nu ne uităm niciodată rădăcinile. Ştiu că e puţin dar îţi dedic ţie această lucrare, MAMI, cu toată dragostea mea! Copilul tău minunat...
Despre lucrare: Copacul este realizat din sârmă de cupru, pietricele semi-preţioase, perluţe, cristale, mărgele de nisip, mărgele de ceramică, flori, frunze şi fluturi din plastic, pe care am aplicat mărgeluţe şi perluţe.Trunchiul este realizat din ipsos, modelat şi pictat. După uscare am lipit mărgele de nisip, marón, verzi şi aurii. Închide-ţi ochii şi imaginaţi-va cum ninge cu flori de gutui, cum se scutură salcâmii plini de floare, cum miroase a liliac, petunii şi regina nopţii… cum ciripesc păsărelele, cum cânta cocoşul mândru în ograda. . şi încă nu au înflorit trandafirii. .. şi nici zorica nu a început să se caţere pe firul de la antena. .. şi nici trandafirul roz nu a îmbrăcat bolta... colţul meu de rai, copilăria mea, casa părintească cu muşcate la fereastră - Acasă - locul unde mă întorc cu inima franta în bucăţi şi de unde plec întotdeauna vindecată sau măcar reparată....Vi-l dăruiesc şi nu vreau nimic la schimb!